Optiuni chirurgicale in cancerul de san

Operația este o etapă terapeutică foarte importantă și furnizează informații esențiale asupra situației în care vă aflați. Este motivul pentru care, de cele mai multe ori, este pasul de făcut după ce diagnosticul este cert și au fost efectuate toate investigațiile de laborator și imagistice, precum și consulturile considerate necesare. Există și situații în care tratamentele generale (citostatice, terapii țintite cu anticorpi specifici sau/și cu medicamente endocrine) trebuie efectuate înaintea operației, pentru a restrânge extinderea neoplaziei și a crea condiții mai bune pentru operație și a crește șansele vindecării în condiții optime.

Operația trebuie să servească 2 scopuri fundamentale: să îndepărteze integral țesutul tumoral din sân (nu neapărat împreună cu întreg sânul!!) și să procure suficient material ganglionar axilar pentru stadializarea cancerului (încercând să nu lase țesut tumoral nici în axilă). Întrucât simpla prezență a neoplaziei în axilă presupune un risc semnificativ de metastaze, ea impune asocierea chimioterapiei sistemice, înțelegând că – în această situație – este posibil ca oricât de bine ar rezolva operația problema la nivel mamar și axilar să fie insuficientă pentru vindecare! Deci, dacă salvarea ar putea depinde de capacitatea citostaticelor de a distruge țesutul tumoral eventual aflat oriunde în organism, omiterea în axilă a vreunui ganglion metastatic ce a scăpat neobservat nu va avea mare însemnătate: ori citostaticele sunt eficace și atunci desființează țesutul neoplazic din metastaze și din ganglionul metastatic omis, ori nu sunt destul de eficiente și atunci nu mai are mare importanță cât de bine a fost curățată axila de țesutul neoplazic pentru că evoluția este nefavorabilă indiferent de cum stau lucrurile la acest nivel.

Operațiile adresate cancerului de sân pot avea întinderi variabile, oferind în aceeași măsură siguranță oncologică (aceleași șanse de vindecare!), dacă cele ce păstrează parțial sânul sunt urmate de iradierea țesutului restant. Diferențele lor constau, în afara de estetica evident diferită, într-un grad diferit de complexitate (ce face ca timpul de realizare, complicațiile locale și riscul de a necesita reintervenții pentru acestea sau pentru îndepărtarea marginilor pozitive să fie ceva mai mari în operațiile ce conservă sânul decât în cele ce îl extirpă în întregime) și în necesitatea de a efectua radioterapia, ea însăși sursă de neplăceri sau/și complicații, de deplasări în plus (de obicei 25 de ședințe în 5 săptămâni), eventual cu cheltuieli suplimentare. Pentru pacientele cu mamectomie riscul complicațiilor și al reintervențiilor este doar cu ceva mai mic, dar nu este exclus! Lor li se oferă posibilitatea protezării externe (mulaj siliconic în buzunarul unui sutien special, ambele adecvate pacientei pentru care sunt destinate) pentru mascarea socială a amputației suferite.

Extirparea neoplaziei la nivelul sânului se poate face prin:

  • îndepărtarea completă a sânului (mamectomie totală); amputația poate fi ascunsă în societate cu ajutorul unei proteze externe după vindecarea completă a operației (4-6 săptămâni);
  • îndepărtarea completă a glandei mamare (mamectomie subcutanată +/- păstrarea areolei) în vederea unei reconstrucții a sânului, cu implant mamar sau cu țesuturi proprii aduse din alte regiuni, în același timp cu extirparea glandei sau ulterior);
  • îndepărtarea completă a țesutului neoplazic în limite de siguranță necesitând sau nu dislocuiri/rearanjări interne ale țesuturilor din sân sau/și imediata sa vecinătate (chirurgie oncoplastică, respectiv conservatoare), care trebuie asociată ulterior cu radioterapia sânului respectiv.

Extirparea unor ganglioni din cei 30-50 aflați în axila de partea sânului cu cancer, procedură chirurgicală ce poate fi reprezentată de:

  • biopsia nodului santinelă = îndepărtarea primilor 1-3 ganglioni ce primesc limfa din aria tumorii (evidențiați prin injectare de colorant vital sau prin marcaj radioizotopic, fluorescent sau electromagnetic); poate fi necesară recurgerea la limfadenectomie în urma rezultatului biopsiei (în timpul aceleiași intervenții sau ocazionând o reintervenție). Poate da rezultate fals negative în până la 5% din cazuri.
  • limfadenectomie axilară = îndepărtarea a peste 9 ganglioni din primele 2 (din 3) stații limfatice axilare; numărul optim este de 10, dar extirparea nu se face individual, ci ca volum de țesut în care nu toți ganglionii cuprinși sunt evidențiați la extragere. Este indicată atunci când evidențiem înaintea operației ganglioni în axilă (palpabil sau imagistic), caz în care biopsia de ganglion santinelă poate da adesea rezultate false sau poate obliga la limfadenectomie după primirea rezultatului (adică e riscantă sau inutilă!).

O foarte bună evaluare ecografică preoperatorie și biopsia tru-cut a ganglionilor suspecți (rezultate fals negative în 12% din cazuri, fără rezultate fals pozitive) poate reduce substanțial cazurile de biopsie de ganglion santinelă ce vor fi urmate de limfadenectomie, evitând costuri, cheltuieli materiale și alte neajunsuri.

Cu cât volumul extirpat e mai mare, cu atât crește riscul dezvoltării de complicații severe (limfedem al brațului, dureri cronice – uneori invalidante, umăr blocat).

Dacă în timpul operației se constată prezența unor ganglioni clinic suspecți, procedura axilară poate fi extinsă pentru îndepărtarea lor.

Nu există o opțiune ideală pentru toate cazurile, nici una dintre procedurile enumerate nu este complet lipsită de riscuri sau complicații și nici una nu oferă garanția vindecării! Vorbim de probleme estetice, ale vindecării operației, de complicații și tulburări funcționale, de dureri și recidive locale sau regionale.

Este bine să cunoașteți cele de mai sus înainte de a discuta opțiunile potrivite cazului dvs cu chirurgul.

Leave a reply